Cum să crești un copil puternic emoțional

          Mulți dintre părinții din ziua de azi consideră în mod greșit că un copil puternic este cel care nu stă după fusta mamei, care își impune punctul de vedere cu orice preț, care își înfruntă colegii și profesorii într-o manieră agresivă și revendicativă.

     Părerea mea este că un copil puternic este cel care este ajutat de părinții săi sau de persoanele de atașament să se dezvolte sănătos și în armonie cu valorile considerate universale. Printre acestea enumerăm respectul de sine, încrederea, aprecierea celorlalți pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce produc, legarea prieteniei-rodul instinctului social.

      Nu există, de fapt, după părerea noastră, un copil puternic. Puterea la copil nu este tot una cu puterea unui adult. Singura putere pe care o pot avea în comun este una singură: forța interioară care ne ajută pe ambii, atât adulți cât și copii, să ne dezvoltăm. Căci, da, dezvoltarea psihică nu încetează niciodată. Puterea interioară a unui copil sau a unui adult este cea mai importantă resursă a omului. Ea este dată copilului încă de la naștere, prin scânteia de Divinitate pe care o purtăm fiecare în noi. Dacă această putere crește sau, din contră, slăbește, depinde de interacțiunea din primii ani de viață cu părinții. Mai exact, de tipul de parenting de care beneficiem, copii fiind, în familia de origine. În continuare, vă voi prezenta principalele tipuri de parenting identificate de specialiști:

1. Parenting de atașament (Un stil de parenting bazat pe teoria atașamentului, definit în psihologie ca legătură emoțională de durată între oameni).
2. Parenting pozitiv (Un stil de parenting definit prin suport consistent oferit de părinte de-a lungul tuturor stadiilor de dezvoltare)
3. Cultivarea talentului (  Părintele încearcă mereu să-i dezvolte talentul copilului în diferite domenii prin înscrierea la cluburi și activități extracurriculare)
4. Parenting narcisist (Unul dintre părinți are o tulburare de personalitate narcisică. Astfel de părinți sunt posesivi și dominanți în raport cu copiii lor, uneori chiar invidioși și se simt amenințați de dorința de independență a copilului lor. Copilul există de cele mai multe ori doar spre a-și satisface părintele sub toate aspectele personalității).
5. Parenting hrănitor (Descrie un model de familie în care copiii sunt încurajați să exploreze mediul cu ajutorul părinților).
6. Parenting supraprotector/Overparenting (Părinții se implică în fiecare aspect al vieții copilului, adesea încercând să rezolve el orice problemă, determinând o incapacitate din partea copilului de a-și rezolva problemele sau de a deveni independent).
7. Parenting de tip elicopter (Stil de parentaj care înlătură toate obstacolele din calea copilului, în special din instituțiile de învățământ. Se numesc părinți elicopter pentru că survolează terenul și cercetează toate mediile în care copilul activează, iar atunci când găsesc problema în drumul copilului, le surmontează ei și își controlează copiii prin apelul la tehnologia modernă: telefoane, e- mailuri, monitorizarea notelor etc.)
8. Parenting lent (Nu se străduiesc să organizeze foarte mult mediul copilului, preferând să-l lase pe acesta să exploreze singur și să descopere lumea în ritmul lor. Mijloacele electronice sunt limitate, se preferă jucării rudimentare și timp de calitate petrecut cu familia. Se permite copiilor să-și ia propriile decizii).

     Un studiu recent (desfășurat în Australia de Andrew Fuller, un renumit psiholog de copii și adolescenți) realizat pe 1.600 de adolescenți a arătat două trăsături pe care le aveau în comun cei mai rezistenți din punct de vedere emoțional. Adolescenții au răspuns afirmativ la aceste două enunțuri:

1. Am părinti care țin la mine/2. Am părinți care mă ascultă.

Terapiile de familie pleacă în rezolvarea unor probleme emoționale identificate la copii în primul rând de la terapia maritală. Este dovedit științific faptul că rezistența emoțională a copilului se regăsește în problemele emoționale ale cuplului și cele mai multe dintre simptomele cu care vine copilul la cabinetul de terapie sunt, de fapt, simptome ale familiei.

Oricât de mult am încerca să ne protejăm copiii, la un moment dat,ei vor fi răniți emoțional: fie va fi necăjit la grădiniță sau școală de alți copii, ori prietenii îl vor lua peste picior pentru că nu are cel mai nou model de telefon sau X-Box. Copiii pot fi destul de răutăcioși, mai ales cei care nu beneficiază de educație afectivă, iar al tău poate fi afectat din motive care nouă, ca părinți, ni se pot părea banale.

Tocmai de aceea, trebuie să-i învățăm cum să fie puternici nu la nivelul nostru de adulți, ci cum să facă față mai ușor provocărilor de tot felul din partea altor copii. În articolul de azi vă vom sfătui pe voi ca părinți cum să le fiți aproape pentru a-i întări emoțional, iar în articolul viitor, cum să-i ajutați să facă față diferitelor situații de bullying de la școală sau grădiniță.

Iată câteva sfaturi simple prin care vă puteți ajuta copilul să fie puternic:

• Înlocuiți replici de genul“Sunt ocupat! Am treaba!” cu “Deocamdată nu pot, dar de îndată ce mă eliberez, îți dau un semn”. Transmiteți un semnal de genul“Acum sunt ocupat, dar mai târziu îți voi acorda toată atenția”. Pentru un copil, dragostea nu se traduce prin cadouri, ci prin timp și atenție.
• Închideți telefonul mobil, laptopul, televizorul și tableta și stați de vorbă privindu-l în ochi! În acest fel, îi oferi copilului tău timp de calitate și șansa unei comunicări adevărate.
• Ascultați-l cu adevarat! Nu-l întrerupeți până nu a terminat, fiți interesați de ceea ce spune, dar și de modul cum vă transmite! Fii atent la limbajul corpului, la mimică și gestică!
• Nu renunța la ora de povesti (sau de confesiuni, pentru copiii mai mari) înainte de somn.Spune-i ce ți-a fost și ție greu azi, ca să înțeleagă de mic faptul că viața nu este întotdeauna roz!Astfel, îl vei ajuta să dezvolte treptat toleranța la frustrare!
• Încearcă să fii mult mai calm decât ești acum. Lasă problemele la serviciu sau amână-le pentru a doua zi! Oricum, copilul nu te poate ajuta!
• Petreceți timp cu el, mai ales dacă în casă mai sunt și alți frați. Este foarte important ca fiecare părinte să aibă momentul lui și numai al lui, cu copilul, fără ca ceilalți să intervină. Mai ales atunci când vine vorba despre subiecte delicate este foarte putin probabil ca un adolescent să vorbească în prezența celuilalt părinte!
• Oferiți multe îmbrățișări, atingeri și mângâieri!
• De fiecare dată când te cheamă, când te solicită, nu-l respinge! Dacă nu sunteți disponibil, solicitați alt adult sau asistați-l cumva, de la distanță, să se descurce singur. Însoțiți totul de un zâmbet sincer, larg și o bucurie care să se vadă pe chip.
• Alocați momente pentru a sta, pur și simplu, cu toții, relaxați! Sentimentul de a fi acolo, împreună, este uneori suficient și nu este nevoie de cuvinte!
• Când lucrurile sunt complicate în viața unui copil, nu râdeți de el! Uneori motivele supărării lui nouă ni se par banale și lipsite de temei, dar pentru el sunt foarte importante și decisive pentru evoluția sa în plan emoțional. Dacă aveți un copil mai sensibil, care plânge ușor sau unul care se enervează repede sau care plânge nervos, pur și simplu fii acolo cu cel și însoțește-l în emoția sa copleșitoare. Dacă știa să o exprime și altfel decât prin plâns sau urlet, ar fi făcut-o. Acceptă-i emoția și normalizeaz-o! Spune-i că este în regulă dacă vrea să plângă și că ești acolo cu el/ea și ai să aștepți până se calmează!
• Oferă libertate și opțiuni! Dacă mergeți la restaurant, lasă-l să-și comande singur. Dacă vrea cu orice preț să-și cheltuie ultimii bani de buzunar pe o prostioară, subliniază-i mai degrabă consecințele decât să-i interzici: “Poți să cumperi acest lucru care mie mi se pare inutil, dar alți bani de buzunar nu vei mai primi”! Va învăța, astfel, că orice decizie va lua în viață, va trebui să suporte singur consecințele. A fi mai mult un ghid și un observator atent al propriului copil îl va ajuta să devină un adult responsabil și nu unul dependent de părinți sau de alții.
• Lăsați zilnic sau săptămânal, semne vesele ori mesaje de încurajare, afecțiune și bucurie legate de prezența copilului în viața voastră!
• Nu uitați să vă jucați cu copilul! Pentru copil, jocul este însăși viața!